Sfaturi generale pentru achiziţionarea unui setup astronomic (III)

III. Tubul optic

Există 3 mari tipuri constructive de tuburi optice: refractorul, reflectorul şi catadioptricul.

Refractorul (luneta)

Este tipul constructiv ce utilizează un obiectiv alcătuit din lentile pentru adunarea luminii. Schema optică a sistemului este prezentată în figura de mai jos.

Obiectivul poate fi alcătuit din una sau mai multe lentile (simplet, dublet, triplet, quadruplet), cele cu mai multe lentile încercând şi reuşind destul de bine să minimizeze aberaţiile inerente trecerii luminii prin lentile (cromatism etc.) Obiectivele refractoarelor pot avea lentile lipite, spaţiate cu aer sau chiar cu ulei, în funcţie de designul constructiv. Toate lentilele sunt prinse într-o montură, aşa-zisa celulă a obiectivului, care trebuie bine colimată. Colimarea se face pe bancuri optice şi, de aceea, nu este recomandabil ca începătorii să facă asta fără să aibă cunoştinţele necesare.

Refractoarele se împart, la rândul lor, după nivelul corecţiei aberaţiei cromatice în acromate, la care aberaţia cromatică este destul de prezentă (mai ales la refractoare cu raport focal mic, sub f/10) şi apocromate, la care aberaţia cromatică este abia sesizabilă. Ca altă abordare în vederea diminuării aberaţiei cromatice, la acromate se preferă raportul focal mare, uzual peste f\12, cu efecte pozitive în această direcţie.

Acromatele, evident, vor avea preţuri mult mai mici decât apocromatele. Avantajul principal al refractorului este acela că poate oferi, potenţial, cele mai bune imagini dintre toate instrumentele, graţie absenţei obstrucţiei centrale. În realitate doar refractoarele care au aberaţii optice foarte bine corectate (cromatice, sferice etc.) reuşesc asta. Un alt avantaj este constituit de faptul că au tubul închis, neexpunând interiorul la praf.
Dezavantaje: preţ mare, chiar foarte mare la apocromate, preţ care creşte delirant cu apertura. Deasemenea, nici portabilitatea nu este un atu al refractorului, întrucât la aperturi şi focale mari, atât masa, cât şi cotele de gabarit îl fac outsider, din acest punct de vedere.

Reflectorul newtonian

Este tipul constructiv de telescop ce utilizează o oglindă sferică/parabolică, aşa-numita oglindă principală), pe post de obiectiv pentru a aduna lumina şi o oglindă plană, aşa-numita oglindă secundară, pentru a direcţiona lumina către ocular. Schema optică a sistemului newtonian este dată în figura de mai jos.

Ambele oglinzi se pot regla pentru a asigura colimarea instrumentului. Cum se poate vedea, designul este unul simplu, iar oglinzile sunt simplu de realizat cu tehnologiile existente la ora actuală, ceea ce face ca newtonianul să fie campion la raportul preţ/performanţă.
Dintre avantaje: ce am amintit anterior, preţul, apoi portabilitatea, mai bună decât a lunetelor de acelaşi diametru, dar sub a catadioptricelor. Se poate considera că portabilitatea este acceptabilă până la aperturi de 200 mm. Oferă o calitate bună a imaginilor, versatilitate, ţinând seama că sunt disponibile, constructiv, cu diverse lungimi (rapoarte) focale.
Dintre dezavantaje: tubul deschis, necesitatea colimării frecvente, necesitatea aclimatizării oglinzilor mari, pierderi de contrast datorită prezenţei obstrucţiei secundare (dată de prezenţa oglinzii secundare), aberaţie de coma la rapoarte focale mici (f/6 şi mai mici), mai puţin deranjante la observaţii vizuale, dar inacceptabile la astrofotografia DSO.

Catadioptricele

Sunt incluse/clasificate tot în rândul reflectoarelor, dar includ în schema optică şi un element refractiv (meniscul corector) menit a corecta aberaţiile oglinzilor folosite, o principală şi o secundară, aşa cum se vede în figurile de mai jos. Există două designuri principale: Schmidt-Cassegrain şi Maksutov-Cassegrain (în ordine inversă, în fotografii), după abordarea în corijarea aberaţiilor optice:

Avantajele catadioptricelor: portabilitate excelentă (cel mai compact design din cele 3), mai ieftine decât refractoarele, lungimi focale mari în tub compact.
Ca dezavantaje: mai scumpe decât newtonienele, dar mai ieftine decât refractoarele. Se pot considera a fi "apocromatele săracilor". Curenţii în tub sunt prezenţi la diametre mari şi necesită aclimatizare mai îndelungată (mai ales designul Maksutov-Cassegrain). Gurile rele spun că şi condensul ar fi şi el o problemă la acest tip constructiv.

 
© GD Vlad, Brăila, februarie 2013