Sfaturi de achiziţionare a unui instrument
astronomic (lunetă, telescop, exclus binoclu) de către astronomii
amatori şi începători:
Un setup tipic trebuie să fie format din câteva componente
de bază, în funcţie de scopul propus: vizual sau fotografic.
1. Un setup vizual tipic este format din
următoarele: montura (cu contragreutăţile aferente, luneta polară etc.), un tub
optic (lunetă, telescop newtonian, catadioptric etc.), diverse alte accesorii.
a. La rândul ei, montura poate fi Alt-Az (aici intră
şi Dobson) sau ecuatorială, fără motoare (doar cu cabluri), motorizată clasic,
doar cu motor pe RA-ascensie dreaptă, cu două motoare pentru ambele axe sau cu
sistem Synscan GoTo, ce permite căutarea automată a obiectelor. Neapărat, în
aceste cazuri, trebuie măcar o sursă de alimentare a monturii. E bine ca
montura să fie dotată şi cu lunetă de aliniere polară (cele cu GoTo sau
Syntrek, chiar şi unele classic au în dotare aşa ceva).
b. Tubul optic trebuie să corespundă scopului propus:
preponderent astronomie vizuală planetară sau preponderent astronomie vizuală
de obiecte slab luminoase (nebuloase, galaxii, etc. aşa-zisele deep sky objects
- DSO). Nu există tuburi optice care să se preteze şi să şi exceleze la ambele
tipuri de astronomie observaţională. Sau pe româneşte, nu există tub bun la
toate, deşi unele pot fi numite all-arounder-e.
Pentru observaţii preponderent planetare sunt
indicate instrumente cu focală mare/lungă (cât de lungă, la alegere), întrucât
planetele sunt corpuri mici şi oarecum suficient de luminoase şi e nevoie de
grosismente mari pentru a le observa. E de dorit şi un raport focal mare,
astfel având şi apertura proporţională, ceea ce duce la mărirea rezoluţiei (sau
puterii de separaţie) a instrumentului.
Chestiunea raportului focal este o problemă sensibilă şi
poate favoriza, în cazul când acesta este mare, calitatea imaginii. Astfel,
raporturile focale mari favorizează diminuarea unor aberaţii (cum ar fi cele
cromatice la lunetele acromate sau de coma, la newtoniene). Sunt amănunte care vor fi dezvoltate cu ocazia altor postări.
Pentru observaţii preponderent la DSO, e necesară
apertură, adică diametru mare al obiectivului (oglindă sau lentile), respectiv
capacitate de a colecta multă lumină.
Se preferă rapoarte focale mici (şi din considerente de
mărime a instrumentelor şi fiindcă DSO nu cer grosismente foarte mari, fiind
obiecte "întinse"), dar se pot face astfel de observaţii şi cu
rapoarte focale mai lungi. De aceea am spus mai sus că problema raportului
focal e mai... volatilă.
c. E bine, deasemenea, ca tubul optic să fie dotat fie cu lunetă căutătoare, fie cu căutător cu laser pointer sau cu punct roşu
(personal îl prefer, la vizual).
d. accesoriile: aici intră ocularele, filtrele, barlow-urile
etc. Despre oculare şi alte accesorii se pot scrie tomuri întregi, dar ca idee
de bază, preţul are poate cea mai mare relevanţă. Cu cât acesta este mai mare,
cu atât ocularele ar trebui să fie mai bune, evident, ţinând seama şi de
designul constructiv. Deşi sunt şi oculare care încalcă regula, aceasta e, în
mare parte, valabilă.
2. Un setup fotografic tipic, în afară de cele spuse
pentru vizual, trebuie să mai îndeplinească vreo câteva condiţii:
- să fie echilibrat (adică o montură adecvată scopului -
planetar sau DSO - dar adecvată şi tubului optic; obligatoriu, montură
ecuatorială bună, puternică pentru astrofoto DSO - EQ5, HEQ5, EQ6). Pentru foto
planetară pretenţiile pot scădea şi se pot folosi şi monturi motorizate Alt-Az
sau Dobson.
- un tub adecvat scopului, vezi setup observaţii vizuale,
regulile fiind în mare parte aceleaşi. La DSO se preferă aşa-zisele telescoape
rapide, cu raport focal mic, deschideri mari şi luminoase, în ciuda problemelor
de aberaţii tip coma.
- lunete de ghidare, camere de ghidare, camere de aciziţii,
inele de prindere a lunetei de ghidare, adaptoare etc. etc. etc. Se pot folosi
pe post de camere de ghidare chiar şi webcamuri modificate.
Însă un setup performant de tip astrofoto DSO va
folosi camere dedicate.
Acum, tuburile optice se împart şi ele, în reflectoare,
refractoare şi catadioptrice. Fiecare dintre ele are avantaje şi dezavantaje.
Pe rând:
- newtonienele reflectoare au avantajul preţului mic
plătit pentru deschideri mari, avantaj deloc de neglijat şi care le face cele
mai căutate de amatorii începători. Dintre dezavantaje, tubul deschis (praf,
curenţi), necesitatea aclimatizării oglinzilor masive etc. Deasemenea,
obstrucţia centrală care duce la pierderea unei anumite "cantităţi"
de contrast al imaginii arătate.
- lunetele (refractoare) au avantajul tuburilor
închise, contrastului mare (nu au obstrucţie centrală). Ca dezavantaje
principale: cromatism (acromatele), destul de "stăpânit" la
apocromate şi preţul mare (apocromate).
- catadioptricele (aşa-zisele apocromatice ale
săracilor) preiau din avantajele, dar şi din dezavantajele atât ale lunetelor,
cât şi ale reflectoarelor. Ca principale avantaje: preţ încă convenabil
raportat la diametre, tub închis, aberaţii optice mici, optică bună,
portabilitate. Ca dezavantaje: preţ mare la diametre mari, necesitatea
aclimatizării (curenţi în tub) etc.
Ca o concluzie preliminară, pentru achiziţia unui instrument
trebuie definit, în primul rând scopul, iar ca o condiţie adiţională, trebuie
precizat bugetul. Apoi se pot lua în calcul şi ergonomia, portabilitatea,
dotările, culoarea, etc. Se poate merge apoi pe un soi de schemă logică,
simplă, astfel:
Scop>Vizual DSO>buget mic>newtonian cu apertură
mare, raport focal suficient>montură Dobson>accesorii ieftine (oculare
Plossl)...
Scop>Astrofoto planetară>buget (musai) ceva mai
ridicat, dar nu exagerat>lunetă cu focală lungă sau newtonian fie cu focală
lungă, fie cu Barlow/Powermate) sau catadioptric>montură ecuatorială sau
azimutală, de preferat cu urmărire (sau tracking)>lunetă ghidare + cameră
ghidare
Scop>Vizual planetar>buget mare>lunetă cu apertură
şi raport focal mare sau catadioptric cu apertură mare>monturi ecuatoriale
sau în furcă cu GoTo etc. etc. etc.
Există şi soluţii buget pentru astrofoto, pe care le recomand cu căldură: barn door tracker-ul e una dintre ele şi
o recomand pentru cei ce doresc să facă foto de câmp larg cu camera foto (dSLR,
de preferat) şi obiective de diverse focale.
Ca un fel de PS: din experienţa mea limitată, aş
spune, totuşi, că un all-arounder veritabil este newtonianul 200 f/5, care
poate fi lesne "convertit" şi în planetar, cu ajutorul unui Barlow
bun sau Powermate. Aş extrapola niţel şi aş adăuga 200 f/4-6. Sunt telescoape
la limita portabilităţii, ridicol de ieftine şi îşi fac foarte bine treaba.
© GD Vlad, Brăila, februarie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu